Alătură-te comunităţii Altfel.md

Scurtă istorie a berii artizanale și când a apărut berea „modernă”

Foto: bhofack2

Sci-Tech

Scurtă istorie a berii artizanale și când a apărut berea „modernă”

Berea artizanală este favorita multora dintre iubitorii berii datorită gustului intens şi a aromelor pe care le obţine prin procesul tradiţional de producţie. Se numeşte astfel berea fabricată în cantităţi mici, după reţete şi metode tradiţionale, de aceea este cu atât mai apreciată de degustătorii care preferă „ediţiile limitate”.

Cei pasionaţi de berea artizanală (craft beer) afirmă că o preferă deoarece nu conţine aditivi sau conservanţi, are o aromă mai puternică, conţine mai puţin acid şi este produsă prin fermentaţie naturală.

Scurtă istorie a berii artizanale

Berea este una dintre cele mai vechi băuturi ale omenirii, datând de cel puţin 7 milenii, fiind menţionată chiar şi în istoria scrisă a vechiului Egipt şi Mesopotamiei. Cel mai probabil a apărut în mod simultan în mai multe zone, în triburi sau culturi care nu aveau nici o legătură între ele. Practic, pe orice teritoriu locuit în perioada în care omenirea „domesticea” cerealele. Acest lucru este perfect logic, deoarece aproape orice cereală cu un conţinut mediu de zaharuri poate intra în fermentaţie spontană, ca urmare a existenţei în aer a drojdiilor sălbatice.

Din Orientul Mijlociu, berea a fost adusă, de-a lungul Mediteranei, în Europa, unde a devenit parte integrantă a vieţii. Mai ales în Europa de Nord, unde culturile de orz abundente au furnizat ingredientul de bază, berea a fost integrată rapid, nu doar pentru valoarea ei nutritivă, ci şi pentru că era considerată o alternativă mai sănătoasă la apă, despre care cu greu se putea şti în acea vreme dacă este potabilă (plus că multe cursuri de apă din apropierea zonelor locuite erau contaminate cu deşeuri umane).

Dar berea din acele perioade timpurii ar fi fost, probabil, mult prea greu de savurat de către omul modern: ea era făcută cu o serie de plante sau fructe care îi dădeau un gust intens, amar şi un miros greu de fructe fermentate.

Berea „modernă” datează din Evul Mediu

În timpul Evului Mediu timpuriu s-a născut ceea ce putem numi o bere modernă. Berarii utilizau de sute de ani malţul de orz ca sursă principală de zaharuri fermentabile. Din fericire, în jurul secolului al XII-lea s-a început utilizarea hameiului ca agent amarant şi aromatizant. Această noutate a apărut prin anul 1150, când călugării germani au început să utilizeze frecvent hamei sălbatic în bere, iar ingredientul a prins rapid. Berarii au descoperit că hameiul a adăugat un gust amărui mult mai plăcut, care ostoia setea pe vreme caniculară şi, în plus, hameiul acţiona ca un conservant natural, care prelungea viaţa berii.

De altfel, în Evul Mediu, călugării erau berarii cei mai talentaţi: aproape fiecare mănăstire avea o „fabrică” de bere. Mulţi pun pe seama călugărilor din acea perioadă şi ideea de a păstra berea la rece, pentru a-i îmbunătăţi aroma. Tradiţia monahală de fabricare a berii există şi acum, o serie de mănăstiri belgiene fiind clasate astăzi printre cei mai mari fabricanţi de bere artizanală din lume.

Ţările din Europa de Nord precum Germania, Belgia şi Marea Britanie au devenit centre de producţie a berii şi multe dintre brandurile recunoscute astăzi de băutorii pasionaţi îşi au rădăcinile în Marea Britanie. Berile pale, ales, porters şi stouts au fost preparate în Anglia şi Irlanda de sute de ani.

Berea a fost o parte atât de importantă a vieţii britanice, încât armata britanică avea raţii zilnice de bere pentru fiecare soldat, iar atunci când Imperiul Britanic a ocupat jumătate din lumea civilizată, Marina Naţională a livrat bere unor trupe chiar şi în cele mai îndepărtate colţuri ale Imperiului.

De fapt, un stil foarte popular de bere de astăzi, India Pale Ale, sa dezvoltat din nevoia de a transporta bere din Anglia în avanposturi îndepărtate ale armatei, în locuri precum India şi Birmania, fără ca aceasta să rişte să se învechească sau să se acrească. Britanicii au descoperit că o bere cu un procent mai mare de alcool şi cu mai mult hamei – ambele acţionează ca şi conservanţi naturali – au ţinut mai mult şi puteau supravieţui călătoriilor lungi până în partea cealaltă a globului.

În America, berea a ajuns odată cu primii colonişti europeni. Potrivit jurnalelor pelerinilor, motivul pentru care coloniştii s-au oprit la Plymouth Rock a fost faptul că li se terminase berea şi trebuiau să îşi producă alta. Într-adevăr, prima structură permanentă pe care au construit-o a fost o fabrică de bere. De acum, începea perioada modernă a acestei băuturi, cu fabricile de largă producţie şi cu vânzare pe tot mapamondul.

Mai târziu, America a devenit un important producător de bere, cu centre majore în New York şi Philadelphia. Numai în New York, în 1810, existau 42 de fabrici de bere. Dar SUA a pierdut mult din reţete şi industrie odată cu perioada prohibiţiei, timp în care, în Europa, Bavaria (Germania) şi Republica Cehă explodau la propriu în acest domeniu.

În întreaga Europă fabricile de bere au construit mari imperii la sfârşitul anilor 1800. Marea Britanie şi-a construit averile pe berea tip ale, în timp ce Europa Centrală, Scandinavia şi America s-au concentrat pe berea tip lager. Până în 1900, şi în Japonia existau deja trei dintre cele mai importante companii de bere din lume. Cele două războaie mondiale au adus schimbări negative în industria berii, dar curând lumea s-a schimbat. Comerţul, tehnologia şi publicitatea au reuşit să aducă în fiecare casă şi bar din lume un produs impresionant din punct de vedere tehnic, dar cu mult mai puţine arome decât strămoşii săi.

sursa: Gustarte

comentarii

comentarii

Mai mult din: Sci-Tech

Publicitate

Trending

Publicitate
To Top