Alătură-te comunităţii Altfel.md

8 piese muzicale pe care le știm datorită filmelor lui Quentin Tarantino

Foto: Vianney Le Caer/Invision/AP/Shutterstock

Cultură

8 piese muzicale pe care le știm datorită filmelor lui Quentin Tarantino

„Once Upon A Time in Hollywood”, cel mai nou film semnat de Quentin Tarantino, e printre puținele producții cinematografice la care chiar merită să mergi anul ăsta. Are un scenariu original, nu e o franciză stoarsă de orice urmă de creativitate, e regizat de un om care nu are nevoie de absolut nicio introducere și are o coloană sonoră super blană. Evident, pentru că toate filmele lui au soundtrack-uri geniale.

Quentin Tarantino e foarte priceput și-n muzică, nu doar în filme. A declarat de mai multe ori că are o colecție impresionantă de viniluri și a lansat recent un playlist pe Spotify cu piesele preferate pe care le-a folosit în filmografia lui. Regizorul și scenaristul unor producții legendare ca „Pulp Fiction” sau „Jackie Brown” are o ureche atât de bine formată încât alegerile lui muzicale au ajuns să facă parte din pop culture.

Stealers Wheel - Stuck in The Middle With You din filmul „Reservoir Dogs” (1992)

Când faci un film care are loc într-o singură încăpere trebuie să ai un scenariu care nu plictisește publicul. Și alegerea pieselor care merg în fundal pot face mai mult rău decât bine. Dar aici vorbim despre Tarantino, un om care a studiat arta cinematografică toată viața lui. În „Reservoir Dogs” sparge tensiunea cu o piesă pop care pare picată din cer în contextul scenei. Dar lucrează, pentru că accentuează și mai mult absurdul acțiunii.

Chuck Berry - You Never Can Tell din „Pulp Fiction” (1994)

Toată coloana sonoră de la „Pulp Fiction” e genială. Bucăți ca „Girl, You'll Be A Woman Soon”, „Son of a Preacher Man” și „Misirlou” au devenit faimoase datorită succesului filmului. Toate merg în fundalul unor scene arhicunoscute. Dar poate cea mai faimoasă scenă din tot Pulp Fiction-ul e când Vincent Vega dansează twist împreună cu Mia Wallace pe „You Never Can Tell”.

Randy Crawford - Street Life din „Jackie Brown” (1997)

„Jackie Brown” e un omagiu adus subgenului de filme blaxploitation din anii '70 și '80, unde afro-americanii erau în rolurile principale. În consecință, soundtrack-ul e plin de funk și soul, mai mult sau mai puțin cunoscut publicului larg. „Street Life” e plasată în timpul unei scene care anunță punctul culminant al filmului. E un exemplu perfect de cum poți folosi muzica pentru a crește anticiparea pentru Dumnezeu știe ce urmează, o chestie des întâlnită la Tarantino.

Bernard Herrmann - Twisted Nerve din „Kill Bill Vol. 1” (2003)

Piesa asta a ajuns să fie cel mai folosit ringtone pentru telefoanele din epocă.

Shivaree - Goodnight Moon din „Kill Bill Vol. 2” (2004)

„Goodnight Moon” se potrivește atât de bine cu finalul de la „Kill Bill”: o mireasă împușcată în cap de o trupă de asasini condusă de Bill, care-i iubirea vieții ei, își revine după ce a stat în comă și caută răzbunare pentru ce s-a întâmplat:

The Coasters - Down In Mexico din „Death Proof” (2007)

Cea mai memorabilă scenă din cel mai puțin memorabil film din cariera lui Tarantino e cu piesa asta pe fundal.

Ennio Morricone - La Condanna din „Inglourious Basterds” (2009)

Filmul lui preferat al lui Trantino e „The Good, The Bad And The Ugly” (1966), care are o coloană sonoră de Ennio Morricone. Mai toate spaghetti western-urile au muzică de la el. În consecință, Tarantino a pus „La Condanna” în „Inglorious Basterds”, o piesă care a apărut inițial în filmul „The Big Gundown” (1966).

Rick Ross - 100 Black Coffins din „Django Unchained” (2012)

Rick Ross a scris piesa asta special pentru „Django Unchained” și asta face toată diferența. În loc să aleagă o bucată despre răzbunare din discografia rapperului din Miami, și are destule, la profilul lui de rapper, Tarantino a comisionat ceva original pentru o scenă în care personajele principale intră în Candyland, o plantație condusă de cel mai oribil om de pe planetă.

Roy Orbison - There Won't Be Many Coming Home din „The Hateful Eight” (2015)

Spre deosebire de celelalte piese din lista asta, „There Won't Be Many Coming Home” nu acompaniază o scenă. Începe fix la sfârșitul filmului și e primul lucru pe care-l auzi după scena finală. Pentru un cantautor care-i cunoscut pentru „Only The Lonely”, Tarantino ne arată că există destulă calitate în discografia lui Roy Orbison.

sursa: Unsitedemuzică

comentarii

comentarii

Mai mult din: Cultură

Publicitate

Trending

Publicitate
To Top